Va recomand parcurgerea acestei postari accesand in prealabil link-ul din dreptul primei poze.
Experienta mea in alergare nu depaseste 1 an, dar am practicat sport organizat inca de mic copil. Cel mai mult am alergat la MIB in octombrie 2015, eveniment pe care vi l-am si relatat in http://ovb-radu-otelea.blogspot.ro/2015/10/cursa-vietii-capitolul-2-cursa.html.Acum cativa ani, am vazut o emisiune la tv, in care era prezentat fenomenul "Valea Plopului". Am fost foarte impresionat si mi-am propus ca la un anumit moment in viata mea sa transpun si eu in realitate un astfel de loc.
Fiind un eveniment caritabil, devenit realitate datorita lui DANIEL MEREUTA de la http://100forchildren.ro , a inceput si strangerea de fonduri pentru eveniment prin intermediul http://provita.galantom.ro/raduotelea1 . Pentru mine, totul a pornit pe 20 mai, la o saptamana dupa stabilirea unui nou record personal in cadrul http://www.bucuresti21km.ro . Dorinta de a face ceva pentru oameni care au o situatie aparte o am si o voi avea mereu, dar in felul acesta m-am bucurat ca am putut aduce un zambet copiilor minunati din Valea Plopilor.
Pentru a face ceva aparte si pentru a imi demonstra "sacrificiul", asemenea administratorilor de la Valea Plopului, mi-am propus sa parcurg distanta de 60km pe data de 4 iunie. Pentru aceasta distanta, am avut ocazia sa il cunosc si pe colegul meu de drum, de stafeta, de "sacrificiu" , pe VALENTIN STEFAN . O persoana cu experienta in domeniul alergarii si in strangeri de fonduri. Am avut cateva lucruri foarte interesante de invatat de la el, pe aceasta cale tin sa ii si multumesc ;)
Am stabilit strategia de cursa impartind cei 100km in mod egal (30km-eu, 30km-Valentin, 10km-eu, 10km-Valentin,10km-eu, 10km-Valentin) cu pit stopuri din 5km in 5km pentru hidratare si alimentare cu ajutorul de nadejde al lui ADRIAN BIRA si mai ramanea cel mai usor lucru de facut: SA-I FACEM :D !
Pe 04.06.2016 la 05.00 porneste in dormitor o melodie care nu are cum sa te mai lase sa dormi - I WANT IT ALL - QUEEN . Deschid larg fereastra, intunericul, iar aerul rece si ploaia ma indemnau sa ma duc inapoi sa dorm, dar era ZIUA PENTRU COPII. La ora 06.30 eram in formula completa la McDonald's la Otopeni. De cand am ajuns, am fost luat de valul persoanelor energice prezente si de profesionalismul organizatorilor, iar la 07.00 se dadea STARTUL.
In primii 5km, ploaia marunta ne impingea in necunoscut, dar cu ajutorul TRICOLORULUI am razbit si observam primele raze de soare.
Urmatorii 10km i-am parcurs alaturi de ALEXANDRU OPREA , un tanar dornic de a isi depasi limitele, bine pregatit in cursele cu o lungime peste medie, participand la numeroase competitii interne si internationale, acum testandu-si limitele la proba mare - 100km individual.
Intre km 15 si 25 a intervenit un eveniment nefericit. Din cauza vitezei de deplasare, M-A LUAT RADARUL...
Avantul meu pionieresc a fost temperat de o durere la nivelul piciorului stang pentru urmatorii 5km, dar am ajuns cu bine dupa 2h46min, predandu-i stafeta lui Valentin. Greul s-a mutat in curtea lui, dar la pit stop-uri nu avea nevoie nici de apa, nici de alimente, nici de incurajari. Si-a setat obiectivul sa termine cat mai repede cei 30km si in mai putin de 3 ore a realizat asta cu un mic ocolis de 3km.
Pe soseaua de centura a Ploiestiului, la ROMPETROL am schimbat din nou stafeta. De acum incepe frumusetea cursei (usoara panta, ora pranzului, soare de iunie). Urmatorii 10km au fost o experienta asemanatoare cu antrenamentele pe care le fac de obicei in Bucuresti, dar ca acum erau dupa alti 30km si ca acum aveam responsabilitatea sa nu trag in jos echipa formata.
Pe la km 65, l-am prins din urma pe cel mai ambitios, luptator, energic si disciplinat atlet pe care l-am cunoscut. Spun ca l-am prins din urma pentru ca el alergase inca de la inceput si avea sa o faca pana la final. Efortul lui ANDREI CUCOLEA era dublu fata de ceea ce facusem Valentin si cu mine pana atunci. Am continuat impreuna pana la km70, cand am fost inlocuit de Valentin. Dupa inca 10km de alergare Valentin a ajuns primul si am stabilit de comun acord sa continuam ultimii 20km ai traseului fara sa il lasam singur pe Andrei.
La iesirea din Valenii de Munte era un PETROM. Coincidenta (unde alimenteaza masinile, alimenteaza si oamenii) a fost ca unul dintre organizatori cu a sa masina, ne-a pus la dispozitie cele mai bune alune, migdale, fructe confiate, banane, portocale pe care le-am mancat vreodata :D . Acela a fost momentul in care, "ghiftuit" fiind am decis ca voi alerga pana la final (15km to go).
Urmatorii 5km au fost in limitele normalului. Ne-am intalnit cu Valentin la borna 90 si de acolo am alergat impreuna inspre FINISH. Toate "bune si frumoase", cand piciorul meu stang a inceput sa zica mai mult "STAI" decat "HAI !". Nu era fair play sa ii tin pe baieti in loc, asa ca ne-am separat, ei alergand in continuare, eu avand pe multe urcusuri disponibilitatea doar de a merge.
Trairile pe care le-am avut au fost asemanatoare maratonului din octombrie, dar intensitatea lor a fost inzecita. Pe ultimii 3 km, energia care m-a facut sa continui au fost 2 mici Bisericute de lemn, cateva Troite, tricolorul, razele soarelui care brazdau cerul innorat si cuvintele lui Andrei: "Cu ajutorul lui DUMNEZEU, vom ajunge la final !" Cu cateva sute de metri inainte de final, Valentin m-a asteptat pentru a trece amandoi linia de finish victoriosi.
Chiar daca nu a fost o competitie contra timp, sunt foarte multumit de reusita echipei noastre ( VALENTIN STEFAN , eu si suportul tehnic al lui ADRIAN BIRA ) de a termina in aproximativ 10ore toti cei 100km, fiind prima stafeta care a ajuns la finish, dupa fenomenalul ANDREI CUCOLEA .
Suma pe care am reusit sa o strang datorita bunavointei si a compasiunii multor persoane apropiate a fost de 720ron, iar pe aceasta cale doresc SA VA MULTUMESC TUTUROR.
Am invatat foarte multe lucruri in aceasta zi:
Cand iti stabilesti un OBIECTIV, nu lasa pe nimeni si nimic sa te opreasca sa IL ATINGI.
Nu exista NU POT, exista NU VREAU.
Unde sunt MULTI, puterea CRESTE.
LIMITELE nu exista, noi ni le impunem.
In VIATA, roata SE INTOARCE. Fa pe cat posibil DOAR BINE.
Nu exista NU POT, exista NU VREAU.
Unde sunt MULTI, puterea CRESTE.
LIMITELE nu exista, noi ni le impunem.
In VIATA, roata SE INTOARCE. Fa pe cat posibil DOAR BINE.
Sunt doua modalitati prin care sa puteti constientiza cele de mai sus: fie participati la un astfel de eveniment, fie ne intalnim sa detaliem aceste trairi. Pentru orice varianta, va stau la dispozitie cu toate informatiile.
SPORT LA SUCCES !!!
! THINK BIG, ACT SIMPLE !
