CURSA VIETII: Capitolul 2: CURSA

Dupa cum ati vazut in capitolul precedent, in noaptea ce precede un antrenament foloseam o sesiune de meditatie. Asa s-a intamplat si atunci. De data aceasta a durat mai mult, si cu toate acestea la ora 00:00 eram in lumea viselor. De obicei nu am probleme cu somnul, dar in acea noapte m-am trezit din ora in ora cu gandul sa nu cumva sa ratez startul. 

La ora 7:00 m-am trezit si mi-am inceput ritualul: rugaciunea de dimineata, cititul unui paragraf din carte la lumina rasaritului (erau multe avioane care brazdau cerul senin intr-o paleta multicolora), energizarea cu ajutorul clipului motivational  (https://www.youtube.com/watch?v=Tzm6TEManmQ), stretching-ul, dusul (cu apa mai rece pentru a cobori temperatura corpului) si micul dejun (2 pungi de toortitzi cu susan si cu seminte, o banana si 1 litru de apa plata). 

La ora 8:00 am iesit din casa cu avant si energie catre SUCCES. Pe drum m-am intalnit cu ai mei parinti (multumirile vin imediat) sa primesc ultimile sustineri si, am avut placerea de a ma intalni si cu Stelian (tot la capitolul multumiri il veti regasi) care, datorita experientei mult mai mari mi-a dat urmatorul sfat: “Maratonul incepe la km 35, nu te avanta inca de la inceput in cursa”. Am tinut minte idea, chiar daca era ceva abstract pentru mine in acel moment. 

Ora 9:00 ma gasea in Piata Constitutiei (locul STARTULUI) dupa 2 km parcursi pe jos si o incalzire minutioasa pentru marele eveniment. Acolo lume multa, oameni de toate varstele, inaltimile si greutatile imbracati care mai de care mai frumos. Se simtea o energie aparte, se simtea ca toti oamenii au venit cu un scop acolo si vor face tot posibilul sa il reuseasca. Aceste imagini m-au impulsionat si mai mult si mi-am zis: “Va fi o zi MARE !” Mi-am pregatit imbracamintea de start, m-am dus in zona repartizata si am asteptat ora 9:30.

Nici mai devreme, nici mai tarziu, am auzit hornul de start si am simtit cum toate energiile Pamantului ma cuprind si, pas dupa pas am pornit in CURSA. Dupa 5 minute, am ajuns in dreptul liniei de start, am dat drumul la cronometru si am inceput depasirile. Dupa 35 de minute am ajuns la km 7,2, iar dupa inca 16 minute la km 10,5 si ma simteam foarte bine depasind persoana dupa persoana.

 Animatie pe traseu, public energic, voluntari dornici de a ajuta, totul decurgea conform planului. In urmatoarea ora am ajuns la jumatatea cursei, loc in care i-am zarit pe ai mei parinti care venisera sa ma sustina. 

Pe la km 25 a inceput “distractia”. Aceasta era si cea mai lunga distanta pe care o parcursesem pana atunci, iar corpul meu nefiind obisnuit, a ridicat putin cate putin stacheta durerii. Pas cu pas simteam cum mi se pun pe umeri kg dupa kg. Genunchii si muschii picioarelor intrau in refuz de a actiona la comanda “ALEARGATI!”. Intre km 27 si km 40 (Nerva Traian-Muncii-Chisinau-Arena nationala-Unirea-Eroilor) au fost cele mai ciudate, confuze, de nedescris sentimente din viata mea (capitolul TRAIRI). Am mers, am alergat, m-am oprit, mi-am dat tricoul jos, am baut apa, am mancat o banana, mi-am masat picioarele, m-am uitat la cer, am privit in jur oameni care ma depaseau, chiar nu mai stiam ce sa fac, dar imi spuneam un singur lucru: “LUPTA SI VEI INVINGE!” . Tot acest periplu a durat 2h, 120 de minute, 7200 de secunde de trairi, momente si sentimente. 

La Eroilor am depasit toate starile si ultimii 2 km i-am facut cu un pace de 6min/km, culminand cu un sprint de final incercand sa depasesc tot in calea mea. Am trecut linia de sosire in 4:38:45 pe cu pumnii stransi indreptati spre cer si cu un sentiment de implinire maxima. 

Daca doriti sa vedeti filmul cursei il puteti vedea aici: https://irewind.com/public/video/9a26a85cf22c6ed7426b5879874b81bd . 

Am primit medalia, am ras, am plans, am facut poze, am mancat cea mai buna portocala din viata mea de la voluntari, am baut 2 litri de apa vie si am parcurs cel mai greu drum din toata viata mea – 2km pe jos catre masina (nu de alta, dar medalia atarna greu :D). 

O data ajuns acasa, m-am relaxat intr-o cada plina cu apa rece si gheata pentru a recupera daunele facute in ultimele 5 ore. Cu medalia la gat, nici gheata nu parea sa fie rece. Perioada de relaxare a fost urmata si de masaj care a detensionat fiecare fibra musculara aflata in suferinta. 

Am adormit cu medalia la gat si cu un sentiment de liniste si satisfactie interioara de nedescris.

       De aici inainte, timpul poate merge doar in jos. Va fi personal best dupa personal best pana cand voi ajunge a sub 200 minute. Pentru prima partea de pregatire pe care v-am prezentat-o in http://ovb-radu-otelea.blogspot.ro/2015/10/cursa-vietii-capitolul-1-pregatirea.html , eu ma consolez ca este un rezultat bun. Voi ce parere aveti ?

        Acum la final de capitol, am doua urari pentru voi:

SPORT LA SUCCES !!!

! THINK BIG, ACT SIMPLE !

CURSA VIETII: Capitolul 1: PREGATIREA

Totul a inceput pe 27 iulie, cand, zabovind putin pe internet, mi-am aplecat atentia peste anumite site-uri cu tematica IRONMAN. 

Dintr-una in alta mi-am descoperit primul antrenor personal pentru alergare https://my.asics.com . In momentul in care se face inregistrarea, esti intrebat care iti este obiectivul. Eu l-am transmis pe al meu http://bucharest-marathon.com , doar ca programul de antrenament imi permitea accesul la primul marathon incepand cu data de 19 octombrie 2015. Nu am putut nici cum sa pacalesc site-ul (stiau ei ce stiau ca nu este suficient timp de antrenament), dar inventiv din fire, am inceput activitatea sarind peste primele 2 saptamani.  Pana in momentul respectiv distanta maxima alergata a fost de 5km in aproximativ 25 de minute.

PREGATIREA FIZICA

Antrenamentele le faceam in general seara, in jurul orelor 22:00, motivul fiind temperatura mai scazuta din acea perioada. Locul de antrenament a fost “in jurul blocului”(cine spune ca nu are unde sa alerge, ca nu are timp sau ca trebuie sa foloseasca alte mijloace sa ajunga in cel mai apropiat parc, locul mai sus mentionat va fi intotdeauna acolo pentru ei). Cu ajutorul gps-ului am stabilit o “tura” de 637m pe care o parcurgeam de cate ori era nevoie in asa fel incat sa-mi ating telul din antrenament.

Primele antrenamente, primele dureri, primele bataturi, primele senzatii de “cine m-a pus sa fac asta?”. Si au continuat pana mi-au intrat in obisnuinta. Durerea a devenit o stare cu care puteam sa convietuiesc, bataturile nu mai apareau pentru ca pielea se intarea in zonele repective si raspunsul la intrebarea anterioara era de fiecare data “EU ! si trebuie sa duc la bun sfarsit ce mi-am propus”.

5km, 8km, 5km, 10km, 7km, 12km (si asa mai departe, pentru programul complet va stau la dispozitie) cu diferiti timpi, pace si intensitati in functie de ce imi transmitea "antrenorul" sa fac. In total, pana la ora cursei am alergat 252km in cele 24 de sesiuni cu un pace mediu de 5,05 min/km. “Antrenorul” mi-a transmis ca in ziua cursei voi putea termina maratonul sub 4 ore (am reusit sau nu, veti vedea in capitolul urmator).

Am fost un elev ascultator? Bineinteles ca nu, avand la baza mentalitatea romaneasca; “pai ce, eu sunt mai prost? Ma invata asta pe mine?” am cam fentat  cateva antrenamente, dar in proportie de 80% am respectat ce mi s-a transmis.

O sesiune foarte importanta in pregatirea pentru marathon a fost participarea la http://www.runfest.ro/node?event=baneasa la proba de semimaraton pe 20 septembrie 2015, care, de altfel a fost si prima mea participare la un eveniment de alergare. Am terminat proba in 1.46.15 in primii 50 din cei aproximativ 200 de participanti, ceea ce m-a impulsionat foarte mult la ce urma in 2 saptamani.

Am intrat in linie dreapta. Dupa 3 zile de recuperare am reluat antrenamentele,. simtind totusi putina uzura la nivel muscular dupa evenimentul anterior. De aceasta data le faceam la ora cursei auzind undeva ca “e bine sa te antrenezi in conditiile cursei la care vrei sa participi”. Totul a decurs normal pana la ultimul antrenament (6km cu diferite intensitati pe 2octombrie2015), cand, din cauza unei incalziri superficiale am simtit dureri puternice la coapsa dreapta. “Asta e, trebuie sa ma obisnuiesc si cu asta.”mi-am zis si am continuat. Vineri si sambata m-am relaxat incercand sa detensionez zona dureroasa.

ALIMENTATIA

In ceea ce priveste alimentia si hidratarea nu pot spune ca am facut ceva diferit fata de perioada anterioara, doar ca am tinut cont de cateva aspecte. In primul rand am baut mai multa apa (cel putin 3-5l pe zi), am redus consumul de alcool (da! si berea e alcool :D), in ultimile 3 saptamani pot spune ca a fost inexistent, am mancat mai multe fructe si legume, am redus aportul de carne, in ultima saptamana a fost inexistent in alimentatia mea, am mancat multa miere, multe seminte (nu in fata blocului sau pe stadion :D). Pot spune ca in toata aceasta perioada m-am simtit foarte bine din punct de vedere energetic datorita micilor schimbari.

Mi-am propus ca PRIMUL MARATON sa fie terminat fara niciun fel de hop-uri (vitamine, sustinatoare pentru efort, isotonice, adjuvante alimentare). Totul trebuie sa fie natural, ceea ce a si fost.

MOTIVAREA

Partea de motivare a fost o coroborare a anumitor elemente interne si externe pentru a reusi ce mi-am propus.

Motivatia interna a fost constituita de sesiunile zilnice de rugaciune si multumire lui DUMNEZEU si de meditatie de aproximativ 30 de minute in zilele premergatoare antrenamentelor.

In ceea ce priveste motivatia externa pot spune ca a fost de 2 feluri: cea a oamenilor din jurul meu cu vorbe, afirmatii, incurajari si ganduri pozitive (am puterea de a citi ganduri :D) si o multitudine de filmulete de pe http://www.youtube.com si https://www.ted.com/talks cu diferite tematici motivationale. La acestea s-au adaugat 2 carti pe care le-am citit in aceasta perioada: http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/spiritualitate/cartea-abundentei-169402.html

si http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/dezvoltare-personala/asteapta-te-la-miracole-secretul-uitat-al-succesului-rasunator-113669.html

Tin sa mentionez ca pe tot parcursul antrenamentelor nu am folosit muzica sau alte instrumente de impulsionare de acest gen.

 

Cam atat despre pregatirea pe care am efectuat-o, povestea continua cu urmatorul capitol: CURSA. 

Pana atunci va doresc SPORT LA SUCCES !!! si traditionalul:

! THINK BIG, ACT SIMPLE !

CURSA VIETII: Introducere

Intotdeauna mi-am dorit sa fac lucruri si fapte iesite din comun. Unul dintre acestea este sa termin o cursa IRONMAN (inot 3,8km, ciclism 180km, 42km de alergare  consecutiv, in mai putin de 16 ore). Conform numelui meu, IRON MAN sunt deja :D, mai trebuie doar sa arat materialul din care sunt creat.

De aceea, urcand pe treptele maturitatii, mi-am dat seama ca nu este de ajuns sa iti doresti, trebuie sa si actionezi in consecinta. De la dorinta la putinta este cale lunga, dar sunt de parere ca orice iti propui sa realizezi depinde doar de tine. TU esti singurul care poate sa faca diferenta intre AM REUSIT sau NU AM REUSIT. La final, in momentul cand tragem linie, am ajuns la concluzia ca este mult mai bine sa fii in prima categorie.

Pe aceasta cale, am inceput demersurile de a deveni IRONMAN cu ultima dintre cele 3 probe – MARATONUL.

Consider ca este de bun augur sa luati cateva invataminte din experienta pe care am trait-o si pe care v-o inaintez numind-o “CURSA VIETII”. Toate acestea sunt doar o sinteza a ultimelor 10 saptamani din viata mea, dar va stau la dispozitie pentru detalii sau curiozitati, in scopul de a va da o mana de ajutor sau un sfat in a va atinge obiectivele.

Povestea va cuprinde 3 capitole: PREGATIREA, CURSA si TRAIRILE si o anexa de multumiri pe care va invit sa le savurati rand pe rand.

Pana atunci va doresc SPORT LA SUCCES !!! si traditionalul:

! THINK BIG, ACT SIMPLE !