De citit: CONDUCTA DE MILIOANE

   "Conducta de Milioane" de Burke Hedges este o carte foarte practică, în urma căreia am tras niște învățăminte cât se poate de utile. 

   În articolul de mai jos, in scurta poveste care datează de peste 200 de ani, vă pun la dispoziție principiul si ideea principală in jurul căreia se învârte toată cartea, și, așa cum m-ați obișnuit, de-abia aștept să citesc sau să aud părerile voastre.

   Sunt convins că după terminarea acestui articol, veți dori sa aflați mai multe idei. Vă prezint 3 variante: citiți cartea sau mă contactați să vorbim sau ambele :)

INTRODUCERE

   “A fost o dată ca niciodată şi, cândva, tare demult, doi tineri ambiţioşi care se numeau Pablo şi Bruno şi care locuiau unul lângă celălalt într-un sătuc italian.

   Cei doi tineri erau prieteni la cataramă. Ei aveau visuri mari. Vorbeau fără încetare despre cum, într-o zi, într-un fel sau altul, vor ajunge cei mai avuţi oameni din sat. Amândoi erau ageri la minte şi muncitori. Nu aveau nevoie decât de o ocazie. 

OPORTUNITATEA

   Şi iată că într-o bună zi ocazia s-a ivit. Ţăranii din sat s-au hotărât să tocmească pe cineva să care apă de la râul din apropriere până la un bazin aflat în piaţa din mijlocul satului. Pablo şi Bruno s-au oferit, fiecare luând câte două găleţi şi pornind spre râu. Până la sfârşitul zilei, rezervorul din sat era plin ochi. Înţeleptul satului le-a plătit un bănuţ pentru fiecare găleată de apă.

VIZIUNEA

   “Ni s-a împlinit visul! Nu-mi vine să cred ce noroc avem!”,  a exclamat Bruno.

   Dar Pablo nu era prea convins de acest lucru. Îl durea spatele şi avea mâinile rănite de la căratul găleţilor. Se gândea cu groază la faptul că trebuia să se trezească a doua zi dimineaţă şi să o ia de la capăt. Şi-a jurat că va găsi un mod mai bun să aducă apa de la râu până la sat.

   “Bruno, am un plan: În loc să ne spetim cărând găleţi de colo până colo pentru câţiva bănuţi pe zi, hai mai bine să construim o conductă de la râu până în sat”. i-a spus Pablo într-o dimineaţă.

   “O coductă! Da’ cine a mai auzit aşa ceva? Avem o slujbă minunată, Pablo. Pot să car 100 de găleţi pe zi. La un bănuţ găleata, asta face un galben pe zi! Sunt bogat! Până la sfârşitul săptămânii, îmi pot lua o pereche de încălţări noi. Până la sfârşitul lunii, o vacă. Iar în şase luni îmi ridic o colibă nouă. Avem cea mai bună slujbă din sat. Nu lucrăm sâmbăta şi duminică, iar în fiecare an avem două săptămâni de concediu plătit. Ne-am asigurat pe viaţă! Ia mai fugi de aici cu conductele tale! exprimă  Bruno cu hotarâre.

   Dar Pablo nu se pierdu aşa repede cu firea. Urma să muncească o parte din zi cărând găleţi, iar restul zilei şi la sfârşit de săptămână avea să lucreze la construcţia conductei. Fiindcă era plătit la găleată, ştia că la început va câştiga mai puţin. Mai ştia şi că îi va lua un an, poate chiar doi, înainte să înceapă să se bucure de profitul pe care i-l va aduce conducta. Dar Pablo credea în visul lui şi s-a pus pe treabă.

AMBIȚIE, MUNCĂ ȘI PERSEVERENȚĂ

   Bruno şi ceilalţi săteni au început să râdă de Pablo, poreclindu-l “Pablo, omul cu conducta”. Bruno, care câştiga aproape de două ori mai mult decât Pablo, se grozăvea cu ce-şi cumpărase. Îşi luase un măgar împodobit cu o şa nouă de piele, pe care îl lega în faţă noii sale case cu două etaje. Îşi cumpăra haine care luau ochii oamenilor şi plătea mese îmbelşugate la han. Sătenii îi spuneau Jupân Bruno, şi-l aplaudau când le făcea cinste la crâşmă şi râdeau tare la glumele lui.

   Pe când Bruno lenevea în hamac serile şi la sfârşit de săptămână, Pablo săpa mereu la conducta lui. În primele luni, Pablo nu prea avea cu ce să se mândrească de pe urma muncii lui. Era o treabă anevoioasă – chiar mai grea decât a lui Bruno, căci Pablo lucra şi serile, şi la sfârşit de săptămână. Dar Pablo îşi spunea mereu că visurile de mâine se contruiesc pe sacrificiile de astăzi. Săpa zi după zi, palmă cu palmă.

ROADELE MUNCII

   Zilele s-au transformat în luni. Într-o bună zi, Pablo îşi dădu seama că ajunsese cu conducta la jumătate, iar asta înseamnă că nu mai trebuia să facă jumătate de drum ca să îşi umple găleţile cu apă. Pablo folosi timpul rămas ca să lucreze la conductă. Ziua în care acesta avea să fie gata era din ce în ce mai aproape.

   În vreme ce se odihnea, Pablo îşi privea vechiul tovarăş spetindu-se să care găleţi. Umerii la Bruno erau mai tot mai încovoiaţi. Era gârbovit de durere, iar paşii îi erau îngreunaţi de truda zilnică. Bruno era mânios şi ursuz, blestemând soarta care îl condamna să care găleţi cât era ziulica de lungă, până la sfârşitul vieţii. Începu să stea mai puţin la muncă şi mai mult în crâşmă. Când crâşmarii îl vedeau pe Bruno apropiindu-se, şopteau: “Uite-l pe Bruno, cărătorul de găleţi!” Bruno nu mai dădea de băut şi nu mai spunea glume, preferând să stea singur într-un colţ întunecat, înconjurat de sticle goale.

   În cele din urmă, pentru Pablo sosi ziua cea mare–TERMINASE CONDUCTA. Oamenii s-au îngrămădit să vadă apa ţâşnind din conductă în rezervorul satului. Odată ce această conductă a fost gata, Pablo nu a mai fost nevoit să care apă. Apa ajungea în sat, fie ca el trebuia să muncească sau nu.

Apa curgea când Pablo mânca, curgea când dormea, curgea la sfârşit de săptămână, când Pablo se distra. Şi cu cât curgea mai multă apă în sat, cu atât mai mulţi bani curgeau în buzunarele lui Pablo.

Pablo “omul conducta” ajunse să fie cunoscut ca Pablo “făcătorul de minuni”. Politicienii îl lăudau pentru viziunea lui şi îl implorau să candideze la funcţia de primar. 

OPORTUNITATEA

   Dar Pablo a înţeles că ceea ce realizase el nu era o minune. Era pur şi simplu prima etapă a unui vis mare, uriaş. Vedeţi dumneavoastă, Pablo avea planuri care depăşeau cu mult graniţele satului. Pablo şi-a propus să construiască conducte în lumea întreagă!

   Conducta l-a scos pe Bruno cărătorul de găleţi din afaceri, iar pe Pablo îl durea sufletul să îşi vadă vechiul prieten cerşind băutură la crâşmă. Aşadar, Pablo a stabilit o întâlnire cu Bruno.

“N-am venit aici să te umilesc. Am venit să îţi ofer ocazia excelentă de a face afaceri. Mie mi-au trebuit mai bine de doi ani ca să termin prima conductă. Dar am învăţat multe în aceşti doi ani. Ştiu ce unelte să folosesc, unde să sap, cum să poziţionez conducta. Am făcut însemnări pe măsură ce înaintam cu lucrul şi am dezvoltat un sistem care îmi va permite să contruiesc o nouă conductă, iar apoi alta şi apoi încă una."

VIZIUNEA

   "Singur, aş putea să construiesc o conductă pe an. Dar aceasta nu este cel mai bun mod de a-mi folosi timpul. Ceea ce plănuiesc eu să fac este să vă învăţ pe tine şi pe alţii cum să construiţi conducte. Apoi voi îi învăţaţi pe alţii şi fiecare dintre aceştia va învăţa pe altcineva, până când va exista o conductă în fiecare sat din ţinut, apoi o conductă în fiecare sat din ţară şi în cele din urmă, o conductă în fiecare sat din lume. Gândeşte-te puţin! am putea să câştigăm un mic procent din fiecare litru de apă care trece prin aceste conducte. Cu cât curge mai multă apă prin conducte, cu atât mai mulţi bani vor curge în buzunare noastre."

   "Conducta pe care am construit-o nu este sârşitul unui vis. Este doar începutul!”

   Bruno a vâzut în sfârşit imaginea de ansamblu, a zâmbit şi i-a întins prietenului său palma bătătorită, au dat mână şi apoi s-au îmbrăţişat ca doi prieteni ce nu se mai văzuseră de mult.

INCHEIEREA

   Anii au trecut. Pablo şi Bruno nu mai munceau demult. Afacerea lor cu conducte din lumea întreagă continua să pompeze milioane de dolari în conturile lor. Uneori, in călătoriile lor prin țară treceau pe lângă tineri care cărau găleți cu apă. Unii ascultau si profitau de ideea construirii unei conducte pentru apă, iar alții respingeau ideea invocând fel si fel de pretexte: 

-nu am timp

-un prieten al unui prieten mi-a povestit ca un prieten al lui a eșuat construind o conductă

-toată viața mea am cărat găleți, de ce aș renunța acum

-am auzit de niște persoane care au fost păcălite într-o afacere cu conducte

   Pablo și Bruno se intristau că foarte multor oameni le lipsea viziunea de ansamblu.

CONCLUZIA

ORICINE ÎȘI POATE CONSTRUI O CONDUCTĂ DE VENIT PERMANENT 

ÎN SOCIETATEA ÎN CARE TRAIM !!!

! THINK BIG, ACT SIMPLE !

OVB ALLFINANZ : INOTOLOGIE

A fost odata, un tanar profesor care facea o calatorie pe mare. Era un om foarte educat, dar avea putina experienta de viata. In echipajul corabiei pe care calatorea, exista un batran marinar analfabet. In fiecare seara, marinarul obisnuia sa mearga in cabina tanarului profesor, sa-l asculte cum vorbeste despre diverse subiecte.

Intr-o seara, pe cand marinarul se pregatea sa paraseasca cabina, dupa mai multe ore de conversatie, profesorul îl intreaba:

- Batrane, ai studiat geologia?

- Ce-i asta, domnule?

- Stiinta pamantului.

- Nu, domnule, n-am fost la nici o scoala, la nici un colegiu. N-am studiat nimic, niciodata.

- Batrane, ti-ai pierdut un sfert din viafa.

Cu o fata lunga, batranul marinar iesi: ,,Daca o Persoana asa de culta spune asta, trebuie sa fie adevarat", se gandi el. ,,Mi-am pierdut un sfert din viata!"

In seara urmatoare, iarasi, pe cand marinarul se pregatea sa iasa din cabina, profesorul îl întreaba:

- Batrane, ai studiat oceanografia?

- Ce-i asta, domnule?

- Stiinta marii.

- Nu, domnule, n-am studiat nimic, niciodata.

- Batrane, ti-ai pierdut jumatate din viata.

Cu o fata si mai lunga, marinarul pleca: ,,Mi-am pierdut jumatate din viata!;"

In seara urmatoare, tanarul profesor îl chestioneaza din nou pe batranul marinar:

- Batrane, ai studiat meteorologia?

- Ce-i asta, domnule? N-am auzit niciodata de ea.

- Ei bine, stiinta vantului, a ploii, a vremii.

- Nu, domnule. Asa cum v-am mai spus, n-am fost la nici o scoala. N-am studiat nimic, niciodata.

- N-ai studiat stiinfa pamantului pe care traiesti; n-ai

studiat stiinta marii pe care iti castigi traiuL, n-ai studiat stiinta vremii pe care o infrunti in fiecare zi? Batrane, ti-ai pierdut trei patrimi din viata.

Batranul marinar s-a simtit foarte nefericit: ,,Acest invatat spune ca mi-am pierdut trei patrimi din viata! Intr-adevar, inseamna ca mi-am pierdut trei patrimi din viata".

Ziua urmatoare fu randul batranului marinar. El veni alergand la cabina tanarului si striga:

- Domnule profesor, ati studiat inotologia?

- Inotologia? Ce vrei sa spui?

- Stiti sa inotati domnule?

- Nu, nu stiu sa înot.

- Domnule profesor, v-ati pierdut toata viata! Corabia s-a lovit de o stanca si se scufunda. Cei care stiu sa inoate pot ajunge la tarmul apropiat, dar cei care nu stiu sa inoate se vor ineca. Imi pare asa de rau, domnule profesor; intr-adevar, v-ati pierdut viata.

Puteti studia toate ,,ologiile" din lume, dar daca nu inveti "inotologia", toate studiile tale sunt inutile. Poti citi si scrie carti despre inot, pofi dezbate aspectele lui teoretice subtile, dar cum o sa te ajute asta, daca refuzi sa intri tu insuti in apa?

! THINK BIG, ACT SIMPLE !

LIMITELE NU EXISTA

Va recomand parcurgerea acestei postari accesand in prealabil link-ul din dreptul primei poze.

     Experienta mea in alergare nu depaseste 1 an, dar am practicat sport organizat inca de mic copil. Cel mai mult am alergat  la MIB in octombrie 2015, eveniment pe care vi l-am si relatat in http://ovb-radu-otelea.blogspot.ro/2015/10/cursa-vietii-capitolul-2-cursa.html.
Acum cativa ani, am vazut o emisiune la tv, in care era prezentat fenomenul "Valea Plopului". Am fost foarte impresionat si mi-am propus ca la un anumit moment in viata mea sa transpun si eu in realitate un astfel de loc.

     Fiind un eveniment caritabil, devenit realitate datorita lui DANIEL MEREUTA de la http://100forchildren.ro , a inceput si strangerea de fonduri pentru eveniment prin intermediul http://provita.galantom.ro/raduotelea1 . Pentru mine, totul a pornit pe 20 mai, la o saptamana dupa stabilirea unui nou record personal in cadrul http://www.bucuresti21km.ro . Dorinta de a face ceva pentru oameni care au o situatie aparte o am si o voi avea mereu, dar in felul acesta m-am bucurat ca am putut aduce un zambet copiilor minunati din Valea Plopilor.

     Pentru a face ceva aparte si pentru a imi demonstra "sacrificiul", asemenea administratorilor de la Valea Plopului, mi-am propus sa parcurg distanta de 60km pe data de 4 iunie. Pentru aceasta distanta, am avut ocazia sa il cunosc si pe colegul meu de drum, de stafeta, de "sacrificiu" , pe VALENTIN STEFAN . O persoana cu experienta in domeniul alergarii si in strangeri de fonduri. Am avut cateva lucruri foarte interesante de invatat de la el, pe aceasta cale tin sa ii si multumesc ;) 

     Am stabilit strategia de cursa impartind cei 100km in mod egal (30km-eu, 30km-Valentin, 10km-eu, 10km-Valentin,10km-eu, 10km-Valentin) cu pit stopuri din 5km in 5km pentru hidratare si alimentare cu ajutorul de nadejde al lui ADRIAN BIRA si mai ramanea cel mai usor lucru de facut: SA-I FACEM :D !

Pe 04.06.2016 la 05.00 porneste in dormitor o melodie care nu are cum sa te mai lase sa dormi - I WANT IT ALL - QUEEN . Deschid larg fereastra, intunericul, iar aerul rece si ploaia ma indemnau sa ma duc inapoi sa dorm, dar era ZIUA PENTRU COPII. 
La ora 06.30 eram in formula completa la McDonald's la Otopeni. De cand am ajuns, am fost luat de valul persoanelor energice prezente si de profesionalismul organizatorilor, iar la 07.00 se dadea STARTUL.
In primii 5km, ploaia marunta ne impingea in necunoscut, dar cu ajutorul TRICOLORULUI am razbit si observam primele raze de soare. 

     Urmatorii 10km i-am parcurs alaturi de ALEXANDRU OPREA , un tanar dornic de a isi depasi limitele, bine pregatit in cursele cu o lungime peste medie, participand la numeroase competitii interne si internationale, acum testandu-si limitele la proba mare - 100km individual.

     Intre km 15 si 25 a intervenit un eveniment nefericit. Din cauza vitezei de deplasare, M-A LUAT RADARUL...

Avantul meu pionieresc a fost temperat de o durere la nivelul piciorului stang pentru urmatorii 5km, dar am ajuns cu bine dupa 2h46min, predandu-i stafeta lui Valentin. Greul s-a mutat in curtea lui, dar la pit stop-uri nu avea nevoie nici de apa, nici de alimente, nici de incurajari. Si-a setat obiectivul sa termine cat mai repede cei 30km si in mai putin de 3 ore a realizat asta cu un mic ocolis de 3km.

Pe soseaua de centura a Ploiestiului, la ROMPETROL am schimbat din nou stafeta. De acum incepe frumusetea cursei (usoara panta, ora pranzului, soare de iunie). Urmatorii 10km au fost o experienta asemanatoare cu antrenamentele pe care le fac de obicei in Bucuresti, dar ca acum erau dupa alti 30km si ca acum aveam responsabilitatea sa nu trag in jos echipa formata.

Pe la km 65, l-am prins din urma pe cel mai ambitios, luptator, energic si disciplinat atlet pe care l-am cunoscut. Spun ca l-am prins din urma pentru ca el alergase inca de la inceput si avea sa o faca pana la final. Efortul lui ANDREI CUCOLEA era dublu fata de ceea ce facusem Valentin si cu mine pana atunci. Am continuat impreuna pana la km70, cand am fost inlocuit de Valentin. Dupa inca 10km de alergare Valentin a ajuns primul si am stabilit de comun acord sa continuam ultimii 20km ai traseului fara sa il lasam singur pe Andrei. 

La iesirea din Valenii de Munte era un PETROM. Coincidenta (unde alimenteaza masinile, alimenteaza si oamenii) a fost ca  unul dintre organizatori cu a sa masina, ne-a pus la dispozitie cele mai bune alune, migdale, fructe confiate, banane, portocale pe care le-am mancat vreodata :D . Acela a fost momentul in care, "ghiftuit" fiind am decis ca voi alerga pana la final (15km to go). 

Urmatorii 5km au fost in limitele normalului. Ne-am intalnit cu Valentin la borna 90 si de acolo am alergat impreuna inspre FINISH. Toate "bune si frumoase", cand piciorul meu stang a inceput sa zica mai mult "STAI" decat "HAI !". Nu era fair play sa ii tin pe baieti in loc, asa ca ne-am separat, ei alergand in continuare, eu avand pe multe urcusuri disponibilitatea doar de a merge.

Trairile pe care le-am avut au fost asemanatoare maratonului din octombrie, dar intensitatea lor a fost inzecita. Pe ultimii 3 km, energia care m-a facut sa continui au fost 2 mici Bisericute de lemn, cateva Troite, tricolorul, razele soarelui care brazdau cerul innorat si cuvintele lui Andrei: "Cu ajutorul lui DUMNEZEU, vom ajunge la final !" Cu cateva sute de metri inainte de final, Valentin m-a asteptat pentru a trece amandoi linia de finish victoriosi.

     Chiar daca nu a fost o competitie contra timp, sunt foarte multumit de reusita echipei noastre ( VALENTIN STEFAN , eu si suportul tehnic al lui ADRIAN BIRA ) de a termina in aproximativ 10ore toti cei 100km, fiind prima stafeta care a ajuns la finish, dupa fenomenalul ANDREI CUCOLEA . 

     Suma pe care am reusit sa o strang datorita bunavointei si a compasiunii multor persoane apropiate a fost de 720ron, iar pe aceasta cale doresc SA VA MULTUMESC TUTUROR.

     Am invatat foarte multe lucruri in aceasta zi:

Cand iti stabilesti un OBIECTIV, nu lasa pe nimeni si nimic sa te opreasca sa IL ATINGI.
Nu exista NU POT, exista NU VREAU.
Unde sunt MULTI, puterea CRESTE.
LIMITELE nu exista, noi ni le impunem.
In VIATA, roata SE INTOARCE. Fa pe cat posibil DOAR BINE.

     Sunt doua modalitati prin care sa puteti constientiza cele de mai sus: fie participati la un astfel de eveniment, fie ne intalnim sa detaliem aceste trairi. Pentru orice varianta, va stau la dispozitie cu toate informatiile.

SPORT LA SUCCES !!!

! THINK BIG, ACT SIMPLE !